Invitatie la vals de Mihail Drumes

“Citeste… istoria acestei iubiri si dupa aceea iti vei da seama de tot ce s-a intamplat si daca cineva, in locul meu, ar fi procedat astfel…. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s-au petrecut in realitate…Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul generous. Nu fac literatura, ci astern in aceste file o mare pasiune care, astfel, ar fi ramas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina – lumina le omoara.”
Intr-adevar, “Invitatie la vals” este o poveste cutremuratoare de iubire. E impresionanta pe tot parcursul ei, iar sfarsitul tragic intregeste ceea ce romanul promite inca de la inceput. Stilul individual al lui Mihail Drumes , romantismul de care da dovada (nu numai in acest roman) fac din “Invitatie la vals” o capodopera fara dar si poate.
O carte ideala pentru tineri dar si pentru cei care vor sa se delecteze intr-o dupa masa frumoasa cu o carte mai deosebita, mai diferita fata de ceea ce gasim acum pe piata. Mihail Drumes spunea “Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb in aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa variabile de care foarte greu ne dam seama. In cazul nostru balanta atarna in favoara ta. Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele.”


Nu am cuvinte sa-mi exprim admiratia fata de aceasta minunata poveste de dragoste.